A fost o zi cu soare..o zi frumoasă…o zi de sâmbătă!
Mi-am luat unul dintre frați, și am plecat împreună, neștiind exact unde.
Pe drum, mi-am adus aminte de un băiat…poate că el era privat de a se bucura de ziua superbă în care eu trăiam..Acest băiat, în urma unui accident a rămas într-un scaun cu rotile. M-am gândit că va fi bucuros să iasă la o plimbare, să aibă prieteni.
Am fost să-l vizităm, la început timizi, neștiind ce am putea să-i spunem, cum să-l încurajăm…i-am dus câteva alimente, și pur și simplu, timp de o oră și jumătate, am stat de vorbă!
Ne-a primit bucuros! Era fericit că cineva își face timp pentru o persoană ca el. În ochii lui puteam citii durerea, abandonul celorlalți, neajunsurile, teama pentru ziua de mâine dar în aceeași ochii am citit speranță, bunătate, perseverență și lupta de zi cu zi. N-am știut că duce o luptă să supraviețuiască! Poate că eu eram cea care avea de învățat o lecție în acea zi!
La sfârșit de vizită, i-am promis că vom reveni..El ne-a strâns în brațe, și cu greu a reușit să-și ascundă lacrimile ce inundau ochii lui. Am plecat dezamăgită de mine! Poate că nu-mi fac timp pentru aceia care au cu adevărat nevoie de mine..și poate am prieteni “normali” dar, care au milioane de “defecte”.. În ziua aceea am învățat că oamenii cu handicap nu sunt aceia care nu își pot folosi mâinile sau picioarele, ci aceia care nu își pot folosi inima.
Pe lângă astfel de oameni, nu voi putea trece niciodată indiferentă!
By Tabita Nedelcu
A fost o zi cu soare..o zi frumoasă…o zi de sâmbătă!
Mi-am luat unul dintre frați, și am plecat împreună, neștiind exact unde.
Pe drum, mi-am adus aminte de un băiat…poate că el era privat de a se bucura de ziua superbă în care eu trăiam..Acest băiat, în urma unui accident a rămas într-un scaun cu rotile. M-am gândit că va fi bucuros să iasă la o plimbare
