De-a lungul activităţii mele în domeniul fotbalului, dar mai ales a întocmirii de acte şi documente la toate nivelurile şi categoriile de vârstă, am căpătat o oarecare experienţă şi, în anumite cazuri, pot să-mi dau cu părerea.

Orice jucător care doreşte să facă performanţă în fotbal, trebuie să ajungă la un club de categorie superioară, profesionist.

Pentru a fi legitimat, transferat, aceasta trebuie să încheie cu clubul la care doreşte să evolueze, să per-formeze, să urce treaptă cu treaptă, de la judeţ la Liga a 3-a, a 2-a, prima, un contract de muncă sau convenţie civilă cu clubul respectiv.

Cum spuneam, cunosc situaţii când părinţii s-au opus încheierii unor contracte între jucător şi club, din motive diferite. Unii voiau bani mulţi la semnarea contractului, alţii – să încheie documentul pe o perioadă de timp scurtă, dacă se poate 6 luni sau un an.

Aşa au ajuns mulţi jucători talentaţi să-şi rateze cariera fotbalistică din cauza părinţilor, care i-au considerat o “marfă” şi doreau să o “vândă” cât mai scump. Nu s-au gândit nicio secundă la viitorul propriului copil, ci la câştigul lor imediat. Nu l-au lăsat pe copil mai întâi să prindă echipa, să joace, să dea randamentul dorit de antrenor, să devină titular şi apoi să ceară bani.

Mulţi părinţi cer din start numai avantaje (bani, casă etc.) fără să conştientizeze că poate copilul său, văzându-se între-o echipă de ligă, într-o altă atmosferă se poate schimba şi nu mai dă randamentul promis. Un contract între un jucător şi un club se poate încheia pe o perioadă de la 6 luni la 5 ani. Orice club care investeşte într-un jucător are pretenţia să-i aparţină, să fie al lui minim 3-5 ani şi nu doar câteva luni. Pe cei ce nu doresc un contracte de minim 3 ani înseamnă că nu-i interesează performanţa, ci doar banii, astfel oprind evoluţia ca fotbalist a propriului copil. Şi ca să vedeţi că am