Recentul anunţ de demisie al Papei mi-a întărit opinia că deja suntem în cel de-al treilea război mondial, care se desfăşoară pe mai multe nivele ale existenţei noastre, cu implicaţii pe termen scurt, mediu şi lung. Vorbim de un război economic, care generează un război social şi, în profunzime, unul spiritual.

Primele două războaie mondiale au avut ca numitor comun dorinţa de supremaţie a unor puteri statale, în esenţă grupuri de oameni şi interese. Aceste dorinţe au fost centrate, evident, în jurul chestiunilor economice. Oamenii se luptau pentru resurse, pentru controlul unor zone de influenţă, pentru pieţe. Globalizarea a schimbat ceva în configuraţia satului global numit Terra: posibilitatea lărgirii pieţelor, deci a afacerilor. Prin urmare, încet, încet, umanitatea a intrat într-un război economic la scară globală.

Asistăm astăzi, mulţi dintre noi fără voia noastră, la un război economic dur, care se duce la nivel global, între masive puteri economice. Un război nevăzut, care nu mai foloseşte arme de ucidere în masă, deşi uneori arsenalele militare se mai scot la rampă doar aşa…ca să se ştie cine mai are putere. Armele uzuale însă se numesc altfel: informaţie, dominaţie, influenţă, strategie, manipulare, comunicare, etc. Victimele nu mai sunt trupuri sfârtecate pe câmpurile înroşite de sânge, ci vieţi falimentate, buzunare golite, şomeri la cote alarmante, cazuri sociale zguduitoare sau chiar fiecare dintre cei ce sunt într-o alergătură zilnică şi obositoare pentru procurarea, din ce în ce mai greu, a celeor necesare traiului. Tot astăzi, sub asediul individualismului solidaritatea creştină moare încet, dar sigur, iar iubirea pentru aproapele se transformă în concurenţă şi mânie surdă la adresa acestuia.

Iar mai presus de toate acestea, ce vedem? Aşa cum ne arată uneori şi presa, bogaţi prea bogaţi, care la un singur gest, ar putea curm