Ca în orice coproducţie franco-română, noi dăm caii; indiferent de sezon, dietă, meniu, prostie ori cascadorie. Butada nu-mi aparţine, e veche şi are dreptatea ei. Adevărul e că nu există scandal pe lumea asta în care să n-avem şi noi jocheii noştri.
Chestia cu lasagna, unde calul "românesc" a ajuns de vacă - putea să fie şi mai rău - păstrează ceva din absurdul naţiei. Dar, sincer, m-am săturat să ni se ia caii la mişto.
Eu zic că, orice s-ar spune, am făcut, iată, pentru prima oară în istorie, un business cinstit. Întrucât s-a hotărât că le vom lua Regatul în 2014, le-am dat deja calul la schimb; ca să nu părem atârnători.
"Regatul meu, pentru un cal!", ar fi strigat Richard al III-lea, grăbindu-se la cină. "Ia calul meu şi du-te!" i-ar fi replicat şeful abatorului cipriotului, apoi cipriotul olandezului, pe urmă olandezul francezului, iar francezul luxemburghezului, care, în final, a împachetat măruntaiele în foi de lasagna şi le-a dat drumul pe Canal la Londra. Nimeni n-a ştiut ce-i aia vacă, ce-i ăla cal...
Şi, la o adică, de ce o gloabă care rumegă jăratec se poate transforma, peste noapte, într-un armăsar pur sânge, şi n-ar putea deveni, de exemplu - dau un exemplu -, "văcuţa mov" care să ne apropie şi mai mult, şi mai repede, de englezi?
Ca în orice coproducţie franco-română, noi dăm caii; indiferent de sezon, dietă, meniu, prostie ori cascadorie. Butada nu-mi aparţine, e veche şi are dreptatea ei. Adevărul e că nu există scandal pe lumea asta în care să n-avem şi noi jocheii noştri.
Chestia cu lasagna, unde calul "românesc" a ajuns de vacă - putea să fie şi mai rău - păstrează ceva din absurdul naţiei. Dar, sincer, m-am săturat să ni se ia caii la mişto.
Eu zic că, orice s-ar spune, am făcut, iată, pentru prima oară în istorie, un business cinstit. Întrucât s-a hotărât că le vom lua Regatul în 2014, le-am d
