Copos, Becali Ioan și Victor, Borcea, Nețoiu, Mihai Stoica, Pădureanu, Gică Popescu vor prinde cel puțin această primăvară la iarbă verde: sentința definitivă în Dosarul Transferurilor a fost amânată pentru 5 martie. Cazul a fost sintetizat succint de Cătălin Tolontan, într-o intervenție la Realitatea TV: ”Ani de zile presa a scris că sumele de transfer care se cunosc în România sunt mult mai mici decât cele reale, plătite de cluburile din străinătate, și presa a avut dreptate. Dacă a fost legal sau nu, e treaba justiției să decidă”.

Dincolo de justiția instanțelor există însă și o justiție publică, morală. Care nu se cuantifică în ani de închisoare, ci în imaginea publică. Cei enumerați s-ar dori și cu conturile pline (cele de prin Elveția și insule cocotiere, că prin cele din România bate deja vântul), și achitați, și cu o aură de binefăcători ,și, dacă mai e loc, și cu sufletul în Rai. Ei, nici chiar așa, nu le poți avea pe toate. Nu atâta vreme cât ai încasat câteva milioane (de dolari și/sau euro) și ai declarat câteva sute de mii. Niciunul dintre cei enumerați nu este o victimă a sistemului. Oricât ar înjura Giovani și oricât s-ar lamenta Copos. Nu ei sunt cei ”hăituiți” (expresia îi aparține lui Copos) în România. Hăituți sunt câteva sute de mii (poate milioane) de români care pentru un euro rezultat dintr-un comision dublu la un credit luat de la o bancă sunt sunați zilnic de către angajații acesteia. Hăituiți sunt câteva zeci de mii de antreprenori care se iluzionează că pot porni mici afaceri, dar care sunt sufocați de impozite, facturi la curent, gaz, carburanți (umflate de ”băieții deștepți”), comisioane de protecție, comisioane pentru câștigarea unor contracte și alte asemenea probleme.

Argumentul aceluiași Copos, că ar fi ”zdrobiți niște oameni cu peste 10-15.000 de angajați” e de un cinism maxim. Celor 10-15.000 de angajați le-ar merge m