„Avem sentimentul vag că există în jurul nostru o lume umană, că mai degrabă decât „gândesc, deci exist” este valid un argument care sugerează că „interacţionez cu ceilalţi, deci exist”. Undeva există şi o lume a stelelor, ca să-l pastişăm pe Kant.Influenţează ea lumea oamenilor? Pe cine să credem? Cum descoperim ceva despre „toate cele ce sunt?” (Prof.Dr. Mihail-Radu Solcan)

Îl văd scoţându-şi ceasul şi aşezându-l pe catedră. Niciodată nu stătea la masa infinită de şah cultural pe care aşternea fişe, însemnări şi cărţi pe care le împărtăşea studenţilor săi. Sprijinit de marginea catedrei, cu ochelarii potriviţi şi cu mâinile împreunate, domnul Profesor Mihail-Radu Solcan îşi purta discursul cu o dăruire din care puteai lesne să îţi dai seama că îşi trăise viaţa întru filosofie şi o preschimbase, cu toată pasiunea, într-o filosofie vie. Vie, pentru că aşa va rămâne pentru toţi cei care s-au hrănit, ca alumni, din slova sa.

Ar fi nepotrivit din partea noastră să vorbim despre domnia sa la trecut. Am devenit, fiecare după puteri şi după înţelegerea noastră, mai buni, prin simpla privire închinată zilnic dascălului nostru. Nu voi greşi, aşadar, dacă voi spune că este un intelectual modest, care şi-a purtat cu o demnitate boemă şi curată ţinuta academică dincolo de care îndrăzneam să văd un titan al filosofiei contemporane. Este profesorul care a trezit în mine conştiinţa unui tânăr care trebuia să fie pregătit, pe cât cu putinţă, pentru creştere şi pentru îndoială, pentru sine şi pentru o societate în care cei toleranţi vor lua la rost „încotro-ul” unei vieţi la care nu puteai răspunde abstract.

Gândiţi-vă că veţi fi întrebaţi nu ce e filosofia, ci cu ce vă ocupaţi!.

Îl văd zâmbind şi rânduindu-le pe toate cu o privire care se împărţea între studenţi şi manuscrise, între un punct de inspiraţie şi o bătaie de ceas care îl făceau să treacă l