Victor Ponta a participat la finalul săptămânii trecute, la Torino, la un miting organizat de socialiştii europeni pentru susţinerea candidatului Partidului Democrat italian la poziţia de prim-ministru. În intervenţia publică pe care a avut-o, Ponta a afirmat că pentru Italia o reîntoarcere a lui Silvio Berlusconi ar echivala cu revenirea lui Nicolae Ceauşescu în România: ”Nu mi-aş putea imagina Italia cu Berlusconi la putere din nou, aşa cum nu-mi pot imagina România cu Ceauşescu înapoi.”
Declaraţia primului-ministru a României este de o gravitate maximă pentru că dovedeşte ori o ignoranţă crasă, o necunoaştere de neiertat a istoriei contemporane a României, ori probează din nou iresponsabilitatea şi reaua-credinţă care au ajuns să-l definească şi care îl fac să lanseze atacuri inadmisibile, complet false, împotriva uneia dintre personalităţile politice de prim-rang ale unei ţări importante din UE, pe care, din raţiuni de partizanat politic, încearcă s-o discrediteze.
A pune un semn de echivalenţă între Nicolae Ceauşescu şi Silvio Berlusconi înseamnă să transferi în sarcina acestuia măcar o parte din lunga listă de păcate imprescriptibile de care s-a făcut vinovat dictatorul comunist. În virtutea căror adevăruri îşi permite Ponta să-l acuze pe Berlusconi că ar fi transformat Italia într-o temniţă a poporului italian; că ar fi transformat vreo instituţie a statului într-un instrument de teroare (similar ”Securităţi”); că ar fi fost suspectat de moartea unor oameni politici deveniţi incomozi (C. Stoica, V. Trofin, V. Patilineţ); că a ordonat personal, în colaborare cu capi ai terorismului internaţional (”Şacalul”), eliminarea fizică a unor dizidenţi (Vlad Georgescu, Monica Lovinescu, Virgil Tănase, Paul Goma); că a vândut aproape în totalitate două dintre minorităţile etnice (evrei şi germani) cu o contribuţie importantă în istoria modernă a României
