1965 – Mihai Stoica vede lumina nocturnei, într-o maternitate din Sibiu. Încă de mic el a fost un tip deosebit, deoarece era singurul copil din maternitate cu cărare pe mijloc. Se pare că o asistentă a luat și o amendă usturătoare din cauza lui, după ce i s-a reproșat că nu i-a șters micuțului fluidele corporale din păr doar pentru a avea cu ce să-i aranjeze freza.

1972 – În prima zi de școală, Meme Stoica promite să dea totul pentru noua instituție în cadrul căreia activează, deși grădinița va rămâne mereu în sufletul lui ca unitatea de învățământ la care a cunoscut consacrarea.

1973 – Deoarece era un tânăr care promitea, părinții îl înscriu pe Meme Stoica la o grupă specială de cocalari. Aici îl are coleg pe Cristi Borcea, care se dovedește a fi un gherțoi mai de perspectivă, înzestrat cu un talent nativ. Când Meme ajunge la grupa specială de cocalari, Borcea era deja o legendă printre aceștia, după ce mâncase două shaorme cu de toate fără să-și păteze sacoul roșu sau ciocatele. Mult mai modest, Meme își dă cu maioneză prin păr încă de la prima ședință de antrenament.

1974 – Micuțul Meme Stoicea leagă o prietenie durabilă cu o făneață din Apuseni, după ce descoperă că ambii au cărare pe mijloc.

1975 – Deoarece Meme Stoica nu poate ține pasul cu colegii de clasă, părinții sunt nevoiți să-l dea la o școală specială, unde învață doar copii cu cărare pe mijloc. Din păcate, profesorii îl persecută sistematic pe Meme, trimițându-l mereu să ude buretele și, atunci când nu-i stătea freza, părul.

1981 – Meme Stoica începe fotbalul la Oțelul Galați. Din păcate, el este eliminat încă de pe primul meci, pe motiv că jucătorii de pe banca de rezerve nu pot intra în teren așa, când vor ei.

1983 – Adolescentul Meme Stoic a își descoperă latura mistică, alegând să-și ghideze viața după un motto care te pune pe gânduri: ”Cărarea e undeva pe