Pare-se că am facut o eroare exprimindu-mi in treacat dorinta ca mahalaua din jurul ICR sa inceteze odata, in textul meu Daca ipocrizia ar ucide. MCV si ICR (aici), pentru ca nu au facut decit sa dau ocazia unor oameni care o intretin sa mai puna ceva combustibil pe focul dezamagirii lor ca altii, si nu ei, au ajuns sa patroneze acesti bani publici.
Primul e Horia Roman Patapievici, caruia i-am luat partea cind a fost demis pe nedrept, fara insa ca asta sa insemne din partea mea o cautionare a intregii idei de ICR, pe care am considerat-o si o consider destul de risipitoare cu banul public intr-un context in care austeritatea ar fi trebuit sa fie regula, pentru ca se aplica tuturor celorlalti, numai ICR nu.
Al doilea este Vladimir Tismaneanu, ale carui deconturi si onorarii la ICCCMER si ICR au fost publicate de toata presa (sejururi la vila Lac 2, deplasari inclusiv cu familia, onorarii mari la ICR New York, etc, vezi aici si aici). Ma vad nevoita sa precizez ca acel Consiliu de Conducere al ICR din care HRP afirma ca as fi facut temporar parte nu decidea asupra alocarii banilor, era un consiliu de strategii generale, nu de administratie (din acela au facut altii parte). In Consiliul ICR (prezenta pro-bono) am contribuit doar prin opozitia mea fara succes la accesul restrictionat la pozitia de director in strainatate (la care am incercat sa il conving pe HRP sa se poate inscrie oricine, chiar daca ulterior respectivul urma sa fie numit- am avut o corespondenta pe aceasta tema, fara succes), opozitia mea la extinderea numarului de slujbe si cladiri in strainatate pe motive de sustenabilitate (cum s-a vazut si era previzibil, am avut dreptate), si adoptarea unui cod de etica.
Cum s-a aplicat acesta nu stiu, eu cert l-am aplicat, astfel ca la seminarul de la Viena la care face Tismaneanu aluzie ca ne-am intilnit (unde invitarea lui fusese sugerata d
