Un Steve Jobs al politicii romanesti, apt combatant pentru Cotroceni, cum frumos viseaza Mihail Neamtu, salasluieste in fiecare roman care, atunci cand isi alege hotelul pentru concediu si n-ar cheltui o avere, intreaba daca are televizor in camera. Daca n-ai senzatii, se cheama ca n-ai.

In lighenasul unde se pot pescui modelele de succes exista deocamdata un singur etalon: speculantii. Pentru un Steve Jobs e nevoie de un ocean, caci exista sanse mai mari sa identifici un personaj care nu a devenit celebru jongland cu isteria, frustrarea si lipsa de rabdare. Si chiar si asa de-ar fi, Romania nu cunoaste inca niciun cavaler, deci spiritul americanului care a schimbat lumea s-ar putea incarna intr-un trup care va deveni model peste alti 20 de ani brucanieni. In varianta optimista.

Un Steve Jobs al politicii romanesti presupune insa un parteneriat. Nu este suficient sa ai premisele succesului in cv, mai trebuie sa priceapa si electoratul ca esti dezirabil. Pana acum, oamenii chemati la urne n-au avut in oferta decat ce se vede acum pe scena.

Nu exista inovatori. Doar profitori. Ai fostului regim si ai lipsei de educatie politica. La ce sa se chinuie un partid sa ofere multimii un martian, care nu exista, deci trebuie cladit, daca tot ce-si doresc romanii este o pungulita cu sarmale care nu se strica niciodata, de unde sa-si indese pe gat cum apare senzatia de gol in stomac?

Dar haideti sa spunem ca gaseste Mihail Neamtu un flacau neatins de cei 23 de ani de marxism vopsit fara convingere in economie de piata. Ce ar putea el sa spuna? Ca s-a straduit de mic sa munceasca eficient, sa gaseasca premisele revolutiei structurale, sa ofere comunitatii un model neatins de oportunism decat in limitele dorintei de a schimba lumea.

Cine l-ar intelege? Pai in primul rand s-ar uita la cei care-i ofera stelele. Cine sunteti