In fine, pactul de coabitare a fost rupt. La propriu, de catre Traian Basescu si la modul declarativ, de catre Victor Ponta. Consecintele acestui document si-au facut, insa, efectul. Si efectul lor va persista. Acum, cand respectiva intelegere nu mai functioneaza, ar fi cred util sa-i evaluam atat costurile, cat si castigurile. Cu ce s-a ales romanul in urma pactului de coabitare incheiat la ceas de seara la Cotroceni intre un guvernator care a uzurpat functia de presedinte si un lider USL aflat intre doua mandate de premier?
Pactul de coabitare denuntat astazi de ambii semnatari a fost un document fara valoare juridica. In sensul ca nimeni nu se putea duce cu hartia la tribunal pentru ca, invocandu-i continutul, sa-l penalizeze pe celalalt pentru ca a utilizat cuvantul “porc” sau cuvantul “pisoi”. Cu toate astea, documentul a avut o valoare politica. Din aceasta perspectiva, el si-a produs efectele. Atat in tara, cat si in strainatate. Iar efectele persista. Care sunt acestea?
Semnarea documentului a fost facuta intr-un moment in care USL nu era chiar cu sacii in caruta. In sensul ca nu se cunosteau rezultatele alegerilor. Optimistii, printre care m-am numarat in mod constant, estimau faptul ca USL va obtine peste 60 la suta din mandatele din Parlament. Au fost aproape 70 la suta. Dar scepticii se temeau de un scor strans. Ceva in jurul cifrei de 50 la suta. In aceste conditii, Traian Basescu, instalat cu forta la Cotroceni de cativa birocrati si de cativa populari europeni, ar fi putut sa prelungeasca, intr-un mod extrem de periculos, criza politica. Refuzand sa nominalizeze un premier USL. Si ar fi putut face fel de fel de combinatii care ar fi facut inutil votul cetatenilor. Pe de alta parte, gratie denunturilor calomnioase din tara dar si obtuzitatii unor birocrati europeni, la care, evident, s-a adaugat si jocul politic interesat al popularilor,
