Baza biologică a acestui popor a fost mii de ani satul. Satul românesc moare. Acesta este unul din "aporturile istorice" ale extratereştrilor din Casa Poporului. Dar sa ramânem la sat, unde nu mai exista nici ţărani, nici agricultori. Au rămas ceva săteni, un grup social neconfirmat valoric, în faţa căruia cresc bălăriile şi circulă şobolanii, lasând de izbelişte unul dintre cele mai productive terenuri agricole pe care le are continentul.
De sărbătorile de iarnă, de sfârşit şi început de an, care sunt la origine precreştine şi care erau ţinute precreştin primăvara, care s-au înnobilat prin creştinare, tot omul se vrea la origine, adică în sat, fiind sufleteşte dispus să nu le vadă pe cele urâte, dar să le sublinieze pe toate cele frumoase. Într-adevar sărbătorile de Crăciun sunt cam tot ce poate fi mai frumos în viaţa socială româneasca necultă. În majoritatea satelor însa nu mai e cine sa tina traditiile. În cele mai multe case mai pâlpâie lumina pentru câte o batrâna, mai rar un batrân care a rămas să se usuce acolo unde a înverzit. Ar dori să li se deschidă uşa măcar de sărbători. Dar cine le deschide uşa? Într-unul din satele bihorene, pe o uliţă mai izolată, o bătrână, bătrâna a lăsat uşa deschisă să intre creştinii cu colinda. A intrat o bandă de ţigani dintr-un sat vecin şi i-au golit, golit casa. Bătrâna era într-o cameră în spate, îi vedea, dar nu avea curajul să iasă la ei şi să strige. Viaţa îi era mai valoroasă decât bruma de bunuri. În acelaşi sat o ceată de copii umbla prin vecini să-i colinde. O altă bandă de ţigani şi aceeaşi sau altă colonie cu primii, din alt sat, văd când un copil scoate din buzunar telefonul. Băiatul rămâne agresat şi fără telefon. O văduvă mai precaută ţinea uşa de la stradă închisă şi stătea singură cu lumina aprinsă. Deodată, încep lovituri cu picioarele în uşa de tablă şi strigăte: "Deschide f..., ca eşti acasă", "
