Frauda, mita şi evaziunea fiscală de plimbă de mânuţă pe străzile din România şi agaţă, asemeni unor dame de moravuri uşoare, pe oricine insistă un pic mai mult cu privirea asupra lor. Colorate, ţipătoare şi stridente, atrag uşor, înşală lesne şi fac să le cadă în plasă de la figuri simple până la capete de vârf. Aşa se face că oameni care au cunoscut şpaga, care au fraudat, care au dat câte-un tun în fodurile publice de le-au împrăştiat ca popicele întâlneşti peste tot, de la pătura de jos, până la fotoliile moi de director din instituţiile deconcentrate. Ba până şi în Ministere, întrucât a fi ministru cercetat penal nu mai este un lucru strigător la cer. Ca să nu vorbim de instituţiile publice din Sălaj, unde în ultimii 3 ani cazurile cercetate penal au curs gârlă: ba primari, ba secretari de comună, ba consilieri locali ori tot soiul de angajaţi ai statului care au călcat pe bec şi pe lege, sfărâmând morala în picioare. Vorba cântecului, “avem di tăte”, ceea ce arată nu doar că se poate, ci că tot mai mulţi sunt cei care, dornici de a se vedea cu propriile visterii pline, au râvnit la cea publică. Prin licitaţii trucate, prin mită şi şpăgi plasate unde trebuie, prin pile şi piluţe, prin înşelat, minţit şi fraudat se poate orice, România fiind o ţară unde personajul îmbogăţit peste noapte Dinu Păturică e la fel de actual ca şi cu un secol în urmă.

În alte state europene, a fi urmărit şi anchetat de organele de resort este de neconceput pentru un funcţionar al statului, aşadar demisia şi punerea persoanei la dispoziţia anchetatorilor sunt acte de bun simţ. În 2011, ministrul Apărării la vremea respectivă, Karl-Theodor Guttenberg, cercetat pentru plagiat, a demisionat înainte de pronunţarea verdictului. La noi, lucrurile sunt tratate cu nesimţire crasă, în faţa celor mulţi, mărunţi şi luaţi de fraieri fiind aruncată o atitudine jegoasă şi unsuroasă precum