43.  Zoe Dumitrescu  Buşulenga, în prefaţa la cartea “Dubla sacrificare a lui Eminescu” scrisă de Theodor Codreanu spune : « În zilele noastre a apărut  o nouă « galaxie Grama », care lucrează acum nu ocult, ci făţiş, la demontarea atât a poetului, cât şi  gânditorului preocupat de ştiinţă şi filosofie, cât mai cu seama a ziaristului politic ».  Constantin  Cubleşan crede că  « Eminescu era periculos ca gazetar fiindcă articolele lui lucrau şi continuă să lucreze în suflete ».  Claudiu T. Arieşanu, în « Hermeneutica umorului simpatetic » (  Ed. « Amarcord », Timişoara, 1999 ), invită cititorii gazetăriei eminesciene  să sesizeze umorul de idei la Eminescu, umor sistematizat pe trei paliere : 1. unul al jovialităţii disperate prin implicare într-un civism militant, transformând ironia în « umor asumat » ; 2.  unul al disperării politicoase, lăuntric şi mai personalizat cu scopul de a atenua pesimismul de sorginte schopenhaueriană. La acest nivel face sinteză între umor şi tristeţe ; 3. « unul al surâsului ca râs impregnat de gândire ».

    44.  Tudorel Urian  vorbea ( vezi « România literară » nr.21 din 2005) despre  climatul ubuiesc al ultimilor ani de domnie ceauşistă.  Redăm citatul  pentru tinerii care nu au prins acele vremuri ale comunismului românesc şi despre care e apropae obligatoriu să ştie : « Cozi interminabile pentru hârtie igienică şi labe de pui, cinci ouă, o jumătate de pachet de unt, o sticlă de ulei şi câteva sute de grame de salam pe lună, distribuite pe cartele, oprirea curentului, inclusiv în lunile de iarnă, între orele 18 – 20    (când era suficient de întuneric afară  pentru a nu mai vedea nimic şi suficient de devreme pentru a nu putea să te culci), două ore zilnice de program TV, alcătuite exclusiv pe baza agendei de lucru a cuplului conducător, avorturi ilegale care se puteau încheia cu închisoarea ( pentru doctor) sau