Nu se pune problema ca Gigi Becali să fi fost condamnat pe nedrept în dosarul secrestrării celor care i-au furat maşina. Am citit cu atenţie acum aproape patru ani actul de acuzare şi probele adunate de procurorii bucureşteni păreau zdrobitor împotriva lui. Becali a primit minim de pedeapsă pentru infracţiunea comisă, adică “Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani”, conform Art. 189, “Lipsirea de libertate în mod ilegal”, din Codul Penal al României.

E în regulă, întrucât practica instanţelor româneşti (şi nu numai) e de a fi clemente la prima infracţiune comisă, de a merge spre minim şi de a pedepsi cu suspendare (opţiune posibilă în cazul pedepselor sub 4 ani). Cutuma aceasta îmi pare însă prea “general valabilă” şi am să explic imediat de ce. E în regulă ca unui hoţ mărunt, aflat la prima abatere, să-i dai o pedeapsă cu suspendare. E atât un soi de avertisment cât şi o formă de cauţiune judiciară (la o a doua condamnare, infractorul o execută şi pe prima). Nici nu e dezirabilă social pedeapsa cu executare în aceste cazuri, întrucât “debutanţii” în ale infracţionalităţii pot fi recuperaţi mai uşor în libertate decât în penitenciar, unde mai degrabă se “perfecţionează”. Am, totuşi, o mare problemă cu această cutumă a instanţelor româneşti, până la ICCJ. Anume, în cazul infracţiunilor cu violenţă premeditată cred că s-ar impune executatea pedepselor acordate, din simplul motiv că prezintă un pericol social major. (O altă motivaţie a sacţiunii cu închisoarea, în afara celei strict punitive, este de a proteja societatea de respectivul infractor).

Revenind la oile noastre, îndrăznesc ipoteza că pedeapsa aplicată lui Gigi Becali de ICCJ, în dosarul sechestrării hoţilor, ar putea fi nelegală. Avansez ipoteza cu precauţia necunoaşterii motivaţiei deciziei. Civilizat este sa nu criticăm decizii judecăt