Metoda pe care compania americană Chevron vrea să o utilizeze pentru extragerea gazelor de şist din cele patru perimetre deţinute în România este contestată de unii specialişti. Astfel, în timp ce unii specialişti sunt de părere că fracţionarea sau fisurarea hidraulică nu poluează pânza de apă freatică, alţii spun că substanţele introduse în pământ contaminează tot ce găsesc în cale. “Fracturarea hidraulică presupune pomparea la mare adâncime (câţiva kilometri) a unei mari cantităţi de apă, nisip şi aditivi, pentru a sparge stratul de rocă şi a elibera gazul. Aditivii folosiţi conţin circa 600 de substanţe chimice, dintre care unele sunt cancerigene. Consumul foarte mare de apă, riscul de contaminare a pânzei de apă freatică şi producerea de cutremure mici de suprafaţă sunt argumentele centrale împotriva utilizării metodei de fracturare hidrauluică – singura utilizată în prezent la scară comercială pentru extracţia gazului din şisturi”, potrivit Raportului realizat în luna noiembrie 2012 de o comisie de experţi.

Specialiştii de la noi din ţară susţin că fracţionarea hidraulică în şist este o noutate pentru România, fiind nevoie de realizarea unor studii amănunţite, deoarece nu există nici un studiu profesionist complet care să analizeze gazele neconvenţionale, din care fac parte şi gazele de şist. “Fracţionarea hidaulică în şist este o noutate pentru ţara noastră. Pentru exploatarea gazelor de şist este nevoie de realizarea unor studii amănunţite bazate pe informaţiile din zona perimetrelor pentru care există aprobare, respectiv zonele din Dobrogea. E nevoie de un studio, deoarece se lucrează în necunoscut, în adâncime şi nu ştii comportamentul în stratul şistului. Astfel, pot avea loc accidente foarte grave şi chiar la distanţe mari faţă de locul în care s-a forat”, a declarat pentru Jurnalul Naţional Maria Cristescu, conferenţiar doctor inginer în cadrul Unive