Este la modă acum să se vorbească despre euro. Este moneda la care se raportează toţi europenii şi toată lumea are o opinie despre aceasta. În domeniul financiar în care lucrez, este interesant să observăm atenţia care i se acordă acestei monede în ştirile zilnice. Cineva m-a întrebat de curând: „Este cu adevărat necesar să adoptăm euro?“ Am considerat întrebarea foarte interesantă. Iar răspunsul meu nu a fost un „Da“ ferm şi imediat. Pentru că atunci când întrebarea este formulată astfel, răspunsul este „Nu“. Nu este necesar să adoptăm euro. Europa a trăit fără moneda unică timp de secole. Dar totuşi folosim euro acum. De ce? Se ridică însă întrebarea: „Este într-adevăr necesar euro având în vedere ce vrem să obţinem?“. Iar răspunsul este un „Da“ clar. După cel de-Al Doilea Război Mondial, şase ţări, conduse de Franţa şi Germania, au convenit să creeze o comunitate economică europeană ca prim pas către o Europă integrată. Acest lucru s-a hotărât şi semnat în cadrul Tratatului de la Paris, din 1951. Motivul era îmbunătăţirea standardului de viaţă al cetăţenilor, creşterea prosperităţii lor, toate acestea fiind posibile într-o Europă caracterizată de pace, şi nu de războaie sau conflicte sângeroase. A fost primul fundament al Uniunii Europene. Multe alte tratate au urmat, fiecare contribuind la apariţia următorului. Şi toate au consolidat procesul de integrare, generând prosperitate într-un context de pace.

În 1992, s-a semnat Tratatul de la Maastricht. Mitterand şi Kohl au folosit singura „fereastră“ de oportunitate politică apărută după destrămarea Uniunii Sovietice şi reunificarea Germaniei pentru a ajunge la un acord privind uniunea politică, economică şi monetară. Şi astfel s-a creat fundamentul pentru adoptarea unei monede unice: euro. Este important să realizăm că acest tratat a creat doar cadrul. Proiectul era departe de a fi realizat.