Motto:
„Pentru aceea, fraţi sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos!” (Evr. 3, 1)
„Căci orice casă e zidită de către cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.” (Evr. 3, 4)
„Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale!” (Iac. 1, 8)
„Fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa!” (Iac. 1, 14)
„Apoi pofta, zămislind, naşte păcat – iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte!” (Iac. 1, 15)
„Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei!” (Iac. 2, 1)
„Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă – dar fapte nu are?! Oare credinţa poate să-l mântuiască?!” (Iac. 2, 14)
„Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci – dar şi demonii cred şi se cutremură!” (Iac. 2, 19)
„Vedeţi, dar, că din fapte este îndreptat omul – iar nu numai din credinţă!” (Iac. 2, 24)
„Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?!” (Iac. 2, 20)
„Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte – e moartă în ea însăşi!” (Iac. 2, 17)
Pe măsură ce trec zilele şi anii acestei lumi cufundate în păcate din ce în ce mai mari şi mai grele, societatea contemporană pare a fi din ce în ce mai iritată până şi cele mai mici aluzii la existenţa lui Dumnezeu. În mintea tuturor pare să stăpânească aceeaşi întrebare de demult: „Cine ne este nouă Domn?” (Ps. 11, 4). Dar oare – să fie chiar atât de greu să pricepem (şi să recunoaştem!) că, în ciuda progresului uluitor în care trăim, noi, oamenii, am ajuns totuşi, să ne comportăm tot mai mult ca nişte bezmetici?! Şi asta – într-o epocă în care tehnologiile de vârf concură imbatabil la descoperirea şi afirmarea categorică a existenţei „part