„Un simbol al politicianului demagog, populist fără limite, total lipsit de valori şi scrupule, fără o viziune clară şi coerentă, cu grave concepţii autoritare şi antidemocratice, exhibiţionist şi chiar bufon”, acestea erau cuvintele pe care cinstitul, onestul, monumentul păstrării valorilor naţionale, democratul, modestul şi civilizatul Victor Ponta le adresa, în calitate de blogger - şi de lider al alianţei socialiste aflate, la acea oră, respectiv cu un an în urmă, în opoziţie – fostului preşedinte francez Nicholas Sarkozy, cu o zi înaintea turului al doilea al prezidenţialelor din Hexagon.

Afirmaţii pe care, la scurt timp, şi le-a retractat în stilul „cenuşa-n cap”: „A fost o lecţie şi pentru mine că, la nivel internaţional, sunt termeni pe care nu poţi să-i foloseşti”.

Bineînţeles, precum orice mincinos de profesie – care, ori de câte ori are timp, face turul televiziunilor, uitând la ultimul popas ce a spus la primul, şi contrazicându-se într-un mod sinistru – a recidivat, comentând posibilitatea revenirii în fotoliul de premier al Italiei a controversatului politician de dreapta Silvio Berlusconi: „Berlusconi este un coşmar. Nu mi-aş putea imagina Italia cu Berlusconi la putere din nou, aşa cum nu-mi pot imagina România cu Ceauşescu înapoi”. Nu mai punem la socoteală că premierul român – nu un biet privitor de pe margine al politicii internaţionale româneşti, aşa cum era mai acum un an – a făcut aceste afirmaţii în Italia, la un miting al socialiştilor europeni, de susţinere a candidatului Partidului Democrat la funcţia de premier al Italiei.

Lăsând la o parte faptul că Victor Ponta a oferit lumii întregi încă o mostră a încrederii care se poate avea în cuvintele premierului României, vă propun să recitiţi, cu mare atenţie, primele trei rânduri ale acestui text, analizând, în acelaşi timp, comportamentul primului-ministru din momentul î