E greu sa nu vrei sa citesti pina la capat Caderea din timp, la fel de greu precum e s-o citesti. Pentru ca pe cit de duioasa, de lirica, de plina de suflet este aceasta "poveste pe mai multe voci", cum si-o intituleaza autorul, pe atit este de dura, de nemiloasa, de sfisietoare. Vocile amintite apartin celor douasprezece personaje care populeaza acest lung poem in proza, Barbatul, Femeia, Cel care Noteaza Tot ce se Intimpla in Oras, Nevasta lui, Centaurul, Ducele, Femeia din Navod, Cizmarul, Moasa, Batrinul Profesor de Matematica, Femeia din Virful Turnului si, in fine, pentru o secunda, Copilul. Majoritatea formeaza cupluri, Cizmarul e sotul Moasei, Ducele e companionul Femeii din Navod si asa mai departe. Toti se cunosc, macar din vedere, pentru ca toti traiesc in acelasi oras: orasul Suferintei si al Durerii, orasul Dorului Neostoit, si toti au ceva in comun: pierderea unui copil, a Copilului lor. In ziua in care Barbatul si Femeia isi recapata vocile, el ii spune sotiei, "Trebuie sa ma duc". "Unde?", il intreaba ea, nedumerita. "La el. La el, acolo." "La locul unde s-a-ntimplat?" , insista sotia. "Nu, nu. Acolo." "Ce inseamna acolo?", vrea ea sa stie. "Nu stiu", vine raspunsul. Dar de fapt stie. Amindoi stiu. E locul care exista si nu exista in acelasi timp, locul de unde nu te mai poti intoarce sau, daca te intorci, nu te mai intorci acelasi. E locul unde n-ar trebui sa te duci, dar spre care nu te poti opri sa nu mergi atunci cind simti ca te cheama. Barbatul pleaca. Femeia ramine. Barbatul pleaca si toti ceilalti, aproape fara sa vrea, aproape fara sa-si dea seama, il urmeaza. Pe drum, fiecare incepe sa-si spuna povestea, aceeasi poveste, cu titluri diferite: Adam, Lili, Michael, Hannah, Ui. Povestea Despartirii, a Jinduirii, a Golului, a Abisului. Povestea mortii lor si a vietii fara ei. Nu toti parintii se-nteleg intre ei. La-nceput, Centaurul il uraste pe