Serviciul Judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale este un loc care adăposteşte istoria veche şi recentă. De la manuscrise vechi, scrise pe pergamente ruginii, roase de vreme, până la documente actuale, dar foarte utile, toate stau la dispoziţia oamenilor ce doresc să calce pragul instituţiei.
De la intrarea în sediul de pe Libertăţii 37, atmosfera pare riguroasă. Fiecare cetăţean care intră în sediul Arhivelor prezintă buletinul şi i se dă un bilet de intrare, pe care îl dă înapoi la părăsirea locului. Aşa am făcut şi noi.
Înăuntru, am aflat povestea acestei instituţii. Mihaela Dudu, şef serviciu la Arhivele Naţionale din Dolj, a povestit că bazele ei au fost puse în 1931, iar instituţia s-a plimbat prin foarte multe sedii. Primul, cel oficial, a fost în Casa Băniei, în 1939, iar primul director, părintele arhivelor, a fost C.D. Fortunescu, cărturar înzestrat, profesor de limba franceză la Colegiul „Carol I“, însemnată personalitate a vremii. De atunci, arhivele au mai fost adăpostite în trei încăperi din localul Şcolii de Menaj „Dima Popovici“, într-o aripă a Şcolii Primare de băieţi „Madona Dudu“, într-un imobil al fundaţiei Jean Mihail şi multe, multe altele.
Şapte kilometri şi jumătate de istorie
Povestea documentelor, ale acestor izvoare istorice, se întinde pe 7.500 de metri liniari, după cum se măsoară arhivele. De-a lungul celor şapte kilometri şi jumătate de hârtie scrisă vieţuiesc manuscrise, cărţi vechi, publicaţii, planuri, hărţi, dar şi acte date de instituţiile publice din judeţul Dolj, documente acoperind o perioadă de peste cinci secole, ce le vin în ajutor oamenilor, mai ales în instanţă. Cel mai vechi obiect din arhivă este cel de la 28 iunie 1469, un hrisov semnat de Radu cel Frumos, prin care acesta întăreşte stăpânirea unor boieri asupra unor sate şi moşii. Îndeaproape ca importanţă urmează şi pergamentul impre
