Până când nu am văzut la lucru formaţia din Ljubljana, am crezut că echipa feminină de handbal Oltchim Râmnicu Vâlcea nu va avea probleme în grupele principale ale Ligii Campionilor. Asta şi după parcursul excelent al Oltchimului în sezonul de toamnă.
Acum însă pot spune că fetele de la Krim, jucătoare de mare valoare, formează o trupă redutabilă, capabilă să ajungă în finala competiţiei. Problema Oltchimului? E una singură. Aud mulţi „specialişti” care susţin că un jucător sau o jucătoare trebuie să uite de probleme atunci când intră pe teren. E o minciună.
Când sunt probleme financiare, şi asta e drama Oltchimului, e greu să mai ai rezultate. Antrenorul nu mai poate pregăti echipa. O spun din proprie experienţă. Jucătoarele nu se mai pot pregăti aşa cum trebuie, nu se mai pot concentra. Se gândesc la altele. Iar atunci când intri în teren şi ai în faţă o echipă puternică, aşa cum e cazul lui Krim, conştientizezi, dar nu îţi iese nimic. Jucătoarele aduse de Oltchim anul trecut sunt de mare valoare, dar au acceptat oferta pentru bani, nu din patriotism. Dacă te comporţi civilizat cu ele, adică le plăteşti la timp salariile, şi le respecţi, atunci totul e în regulă.
În caz contrar, ele nu mai sunt cu gândul nici la antrenamente, nici la meciuri, ci la unde vor pleca, când îşi vor lua banii. Când am fost cu România la Mondialele din Suedia, în 2011, trei sferturi din băieţi aveau mari probleme salariale. Puţini ştiau asta. În aceste condiţii, jucătorilor nu le-a mai stat mintea la handbal. Orice sportiv, dacă nu e respectat, dacă nu e plătit, atunci răspunde cu aceeaşi monedă, nu te mai respectă nici el. Nu îl mai motivează nimic, nu îşi mai dă viaţa pe teren, nu mai are atitudine.