Singura instituţie menţionată explicit de Raportul MCV în chestiunea „campaniilor mediatice de intimidare şi hărţuire a justiţiei“, a „ameninţărilor cu caracter personal împotriva judecătorilor şi a familiilor acestora“, care ar avea obligaţia şi capacitatea legislativă de a rezolva ceva este CNA. Modul în care CNA, mai bine zis USL-ul din CNA, şi-a îndeplinit misiunea de protector al derapajelor media ale trustului Intact se vede clar din numărul şi valoarea sancţiunilor aplicate, din cazuistica, numărul sesizărilor nediscutate, dar mai ales din faptul că niciuna dintre emisiunile de calomnie şi linşaj la care Raportul CE face indirect referire nu a fost taxată nici măcar cu o biată somaţie.
(Semnaleaza la sectiunea ContraManipulare derapajele din media)
Concret, ce putea face sau măcar ce intenţionează să facă în viitor CNA în această privinţă? Dacă ne-am raporta la afirmaţiile făcute de unii dintre membrii instituţiei la dezbaterea organizată de CNA pe tema, premeditat falsă, a libertăţii de exprimare, reiese că nu poate face nimic. Sau, oricum, n-ar trebui să facă mai mult decât până acum, pentru că: MCV cere măsuri „reparatorii“, nu „sancţionatorii“, „CNA nu poate ţine loc de justiţie“ şi „CNA a dat în 2012 peste 300 de sancţiuni, din care 150 amenzi“ (Răsvan Popescu), plus că „MCV a fost făcut pripit“ şi „nu putem limita criticile, toţi avem dreptul la opinie“ (Christian Mititelu). Altfel spus, CNA e pe deplin mulţumit de activitatea sa şi consideră că Raportul CE e o nedreptate. Şi mai interesant este că noua preşedintă a CNA, Laura Georgescu, opinează că rolul CNA trebuie să fie de „prevenţie“(cam ca la TBC), şi nu de sancţiune. Dacă ar fi însă să ne luăm după politicieni, adică după Sorin Roşca Stănescu, CNA ar trebui desfiinţat, pentru că este un „cancer“ şi a apărut prin „şant
