De-a lungul celor 30 de zile, cât stau, de obicei, ofertele angajatorilor pe un site de joburi, pentru fiecare loc de muncă există o medie de o mie de aplicații. La polul opus, există anumite posturi pentru care nu există candidați. Câteva explicații, mai jos.

Criza economică s-a reflectat dur asupra pieței muncii, dovadă că există slujbe (în general, în vânzări, marketing și administrativ) pentru care sunt depuse nu mai puțin de 4.000 de CV-uri. În dreptul altora, însă, angajatorii primesc aplicații cu țârâita, procesul de recrutare pentru aceste posturi ajungând să se întindă pe luni bune. Unele sunt atât de complexe, încât un neofit nici nu le pricepe denumirea (vezi Requirements Engineering Developer sau QHSE Project Specialist), ceea ce ar justifica, în parte, reticența candidaților. Altele, însă, sunt meserii cu vechime pe piață, a căror titulatură a intrat deja în limbajul comun - intră aici programatorii web, administratorii de sistem, inginerii sau consultanții fiscali.

Cum s-a ajuns ca pentru aceste poziții, pentru care altădată candidații se călcau în picioare, să nu mai existe decât o mână de amatori?

Una dintre explicații, înaintate de Raluca Peneș, coordonator de recrutare în cadrul Smartree, este că, „pentru a supraviețui crizei economice, organizațiile și-au restructurat o parte din posturi, alocând responsabilitățile acestora către alte posturi din firmă. Au rezultat astfel anumite locuri de muncă hibrid, cu roluri și responsabilități complexe“. Așadar, actuala situație a apărut „nu pentru că oamenii nu vor să muncească, ci pentru că nu reușesc să se adapteze acestor noi cerințe ale pieței muncii“. În opinia expertei Smartree, principalul domeniu în care se manifestă această discrepanță între cerere și ofertă este IT-ul, unde un proces de recrutare pentru o poziție de Software Developer C/C++ poate dura t