Pentru a obţine dovezile cerute de Curtea de Conturi, prin care certifică investiţiile făcute de străini după privatizare, Electrica trebuie să ceară de la Enel, E.ON şi CEZ documente confidenţiale, astfel că e nevoită să ceară ajutorul Curţii de Arbitraj de la Paris.

După o „coabitare“ relativ calmă de mai bine de opt ani cu partenerii săi străini, Electrica riscă să intre într-un conflict internaţional cu giganţii energiei care, la privatizare, au achiziţionat filialele Moldova (E.ON), Muntenia, Banat şi Dobrogea (Enel), respectiv Oltenia (CEZ).

Pe de-o parte, statul român – prin Curtea de Conturi – acuză aceste companii că nu şi-ar fi îndeplinit chiar toate clauzele din contractele de privatizare şi că banii aduşi la majorarea de capital nu ar fi fost alocaţi pentru investiţii. De cealaltă parte, giganţii energiei spun că au investit masiv în România, dar la cererea de a prezenta dovezi de natură contabilă răspund doar cu scrisori şi declaraţii pe proprie răspundere. Presată să obţină dovezi mai consistente, pentru a ieşi din „corzile“ Curţii de Conturi, Electrica este nevoită să cheme în judecată aceste multinaţionale. Enel, E.ON şi CEZ vor fi, astfel, obligate să prezinte instanţei documentele pe care, potrivit Electrica, refuză să le prezinte statului român. Aşa s-a ajuns la Curtea de Arbitraj de la Paris, unde se vor negocia lucrurile astfel încât să nu degenereze într-un scandal cu accente juridice.

Investitorii vor să-i credem pe cuvânt

Până la urmă, care-i realitatea: după privatizarea filialelor Electrica s-a investit sau nu în echipamentele şi reţelele energetice? Înţelegerea iniţială, la privatizare, a fost ca banii pentru majorarea de capital să fie utilizaţi în investiţii, dar ulterior s-a bănuit că sumele au fost direcţionate către alte destinaţii, în timp ce investiţiile (mult mai mici) au fost realizate din alte