Venind din Europa, una dintre primele schimbări pe care le observi în sud este că nu se vorbeşte despre criză. Latino-americanii şi caraibienii au alte probleme, fiind suficient să reamintim contrastele zonei, de la Haiti, un stat devastat, la succesul Braziliei. Europenii au mers la Santiago de Chile la sfârşitul lunii ianuarie (26-27) la primul summit comun dintre UE şi CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane şi din Caraibe) la care au participat 67 de şefi de stat şi guvern, dar şi reprezentanţi ai unor state invitate (statele care aderă la UE).1 Acesta a fost urmat de cel de-al doilea summit CELAC (27-28 ianuarie).
CELAC este una dintre cele mai recente iniţiative de cooperare regională din zona Americii Latine şi cea a Caraibelor însumând toate statele din Americi cu excepţia SUA şi Canada şi a teritoriilor deţinute încă de statele europene precum Franţa sau Olanda. De altfel, una dintre menirile sale a fost aceea de a înlocui cea mai importantă organizaţie regională, Organizaţia Statelor Americane (OAS), fondată însă de SUA şi aflată încă sub influenţa nord-americană. CELAC continuă de altfel două iniţiative de colaborare precedente (Grupul de la Rio şi Summitul de integrare şi dezvoltare a Americii Latine şi Caraibelor - CALC) şi a fost instituită în 2010 în Mexic, intrând în funcţiune în 2011 prin summitul organizat la Caracas de unul dintre principalii săi promotori, Hugo Chavez.
Un bloc regional, mecanism pentru cooperare şi integrare, CELAC nu are sediu, tratat sau personal, acestea fiind asumate de preşedinţia pro tempore, în prezent Cuba, care va organiza şi următorul summit, la Havana, în 2015. Una dintre controversele summitului santiaguin a fost tocmai această asumare de către Raul Castro a preşedinţiei, deşi primul principiu enunţat de CELAC este „prezervarea democraţiei şi a valorilor democratice“. Şi
