Figura emblematică a românilor din Ucraina, preotul bucovinean Mihail Jar, devenit episcopul Longhin de Bănceni, şi-a încheiat vizita la Constanţa. „Mi-era dor de români“, a mărturisit părintele cu lacrimi în ochi, în faţa oamenilor. Părintele supranumit „Tatăl celor 400 copii“, care a întemeiat mănăstirea şi satul copiilor de la graniţa cu România, a istorisit povestea unui orfan – el însuşi – care şi-a dedicat viaţa sărmanilor.

Mărturisirile episcopului Longhin au fost rostite cu mare emoţie şi lacrimi în ochi. La întâlnirea de duminică, organizată de Arhiepiscopia Tomisului la Casa de Cultură, prelatul a vorbit despre copii, pe care i-a numit „calea spre Hristos“.

„Când alini durerea unui copil orfan, alini durerea lui Hristos“, a spus părintele pentru care constănţenii au stat în frig şi ploaie ca să-l asculte dimineaţa la liturghie.

Mihail Jar, eroul de lângă Cernăuţi

„Eram flămând, mi-era frig şi mă uitam spre cer întrebând de ce mi-a dat Dumnezeu aşa soartă. Stăteam şi două săptămâni fără hrană şi luam uneori coaja de pâine din borta şoarecului, o spălam şi o mâncam“, a povestit preotul român proclamat erou naţional al Ucrainei pentru faptele sale.

Rămas în copilărie singur şi fără sprijin, el a căutat un alean sufletesc pe care spune că-l simţea numai în biserică. La un moment dat a acceptat tovărăşia unor oameni care i-au întins mâna de ajutor: sectanţii. Părintele nu se fereşte să mărturisească acest lucru, deşi recunoaşte că îi este ruşine de acele timpuri. A fost chiar tentat să părăsească religia ortodoxă pentru a se boteza într-o sectă. Dar credinţa în Iisus a fost mai profundă.

Mihail Jar a intrat în preoţie, s-a căsătorit şi a început să slujească la Bănceni. Împreună cu soţia sa a adoptat doi copii, apoi alţi doi.

Preotul povesteşte minunea întâmplată la aducerea acasă a unui copilaş care nu vorbea, de