Vârfurile de lance ale războiului total care stă să înceapă sunt canalele de televiziune Antena 3 și România TV, în jurul lor gravitând și diverse site-uri „de știri“, ce se așază cuminți în tranșee, pregătite pentru războiul cel mare care va urma. Un astfel de război s-a purtat în Rusia, în 1998-1999.
În societățile agrare, în care modernitatea cu regulile ei nu este suficient de bine asimilată, care nu au experiența pluralismului politic și a vieții parlamentare, în care persoanele sunt mai importante decât instituțiile, în aceste societăți transferul de putere este însoțit de crize politice, adesea majore.
Istoria Rusiei mustește de sângele cnejilor uciși de frați sau surori, în goana după un tron. Abia Petru cel Mare reglementează succesiunea, răscolit de amintirea surorii Sofia, alături de care a domnit câțiva ani, și obligat de împrejurarea că nu avea de unde-și alege moștenitori. La sfârșitul sec. al XVIII-lea, Pavel I, ca să se răzbune pe mama sa Ecaterina a II-a care l-a neglijat, îndepărtează femeile de pe tronul Rusiei, împrejurare care va deschide porțile Palatului de Iarnă la tot felul de șarlatani, culminând cu Grigori Rasputin, 100 de ani mai târziu.
Regimul comunist s-a prăbușit fără ca să apuce să codifice un mecanism de predare–preluare a puterii. Abia Constituția din 1993 din Rusia reglementează această problemă.
O criză politică majoră, izbucnită înaintea primului transfer de putere la Kremlin, de după prăbușirea comunismului, a scos în evidență limitele democrației rusești, care devine „controlată“. Disperarea oligarhilor care luptau pentru imunitate în fața justiției și scandalurile de mare corupție, cu acuzații de mită la cele mai înalte niveluri și contracte de miliarde acordate preferențial, au fost principalele cauze ale acestui conflict.
Oligarhii
Obiectivul ră
