Provocări dificile îl aşteaptă pe succesorul lui Benedict al XVI-lea, precum un val de contestare intern şi persecutarea creştinilor în lume sau probleme etice şi abuzuri de toate felurile cu care se confruntă o Biserică ce reuneşte aproximativ 1,2 miliarde de credincioşi.
CONTESTARE ŞI REFORME: Biserica Catolică se confruntă, în special în ţări occidentale (Austria, Germania, Irlanda, Franţa, Statele Unite etc...), cu un val de contestare intern fără precedent. Numeroase organizaţii preoţeşti sau religioase solicită mai multă democraţie în interiorul Bisericii Catolice, alegerea unor oficiali, reformarea Papalităţii, căsătorii pentru preoţi sau, mai ales, hirotonisirea femeilor. Teologi, bărbaţi şi femei, adoptă poziţii foarte radicale în materie de moravuri. Se vorbeşte despre un proces de "protestantizare" şi "schisme tăcute".
Câteva reforme realiste - mai ales permisiunea ca persoanele divorţate şi recăsătorite să primească împărtăşanie şi deschiderea în privinţa posibilităţii preoţilor de a se căsători - vor fi solicitate cu insistenţă, inclusiv de către episcopi unui nou Papă. De asemenea, declinul vocaţiei sacerdotale determină revendicări ca parohiile să fie reorganizate, iar laicii, bărbaţi şi femei, să fie asociaţi la responsabilităţi.
TRADIŢIONALIŞTI: Benedict al XVI-lea nu a reuşit să-i reintegreze pe "lefebvriştii" care nu acceptă deschiderea Conciliului Vatican II. Negocierea, în pofida tuturor eforturilor Papei, se află într-un punct mort.
ACULTURAŢIE: Înrădăcinarea în culturile locale, cu adaptarea unor liturghii la realităţile locale, pune adeseori probleme din India până în Africa şi trecând prin America Latină. O lovitură în plus, mii de catolici trec la penticostalism sau se convertesc la islam.
ABUZURI SEXUALE ŞI PEDOFILIE: Toleranţa zero şi recomandarea la adresa episcopilor să colaboreze cu justiţiile civile n
