Într-un comunicat aproape fără precedent în istoria Bisericii Catolice, purtătorul de cuvânt al Vaticanului a confirmat că „Papa a anunţat intenţia de a renunţa la Scaunul Pontifical la 28 ianuarie, ora 20 (ora 19 GMT), dată la care începe perioada «sede vacante»“. Suveranul Pontif şi-a anunţat demisia ieri, în latină, în cadrul unui consistoriu la Vatican. Un fulger pe un cer senin“, aprecia ieri decanul colegiului cardinalilor, Angelo Sodano, referindu-se la demisia anunţată de către Papa Benedict al XVI-lea. Ştirea privind demisia Papei, apărută iniţial într-un flash al agenţiei italiene ANSA, a făcut înconjurul lumii în următoarele minute. Reacţiile în Italia şi în diverse alte state ale lumii au apărut mult mai târziu, probabil după ce a trecut „şocul“, „surprinderea“, „uimirea“ la aflarea acestei veşti „istorice“. Papa şi-a anunţat intenţia de a demisiona din motive de sănătate, decizie rară, dar permisă de Biserica Catolică. Practic, deşi nici un muritor nu poate demite un Papă, Codul dreptului canonic, în vigoare, promulgat de Papa Ioan Paul al II-lea în 1983 (art. 332-2) ca şi Codul canoanelor Bisericilor orientale (art. 44-2) permit Suveranului Pontif să renunţe la sarcinile pontificale. Neavând alt superior în afara lui Dumnezeu, Papa nu poate fi obligat de nimeni să accepte să demisioneze, dar poate renunţa singur, validarea deciziei fiind condiţionată de faptul ca aceasta să fie „liberă şi manifestată cum trebuie“. Dispoziţia nu a fost folosită decât extrem de rar până în prezent. Potrivit Enciclopediei Universale, ultima demisie efectivă a unui Papă datează din anul 1414. În 2010, s-a aflat că Ioan Paul al II-lea scrisese o scrisoare de demisie în cazul unor impedimente majore de a-şi exercita funcţia. Decizia finală fusese lăsată unui grup de cardinali, care nu au făcut niciodată uz de acea scrisoare în timpul îndelungatei sale maladii.Autorităţile d