- Comentariu - nr. 29 / 12 Februarie, 2013 …Declara, candva, fostul premier, Adrian Nastase. "Un om politic – spunea el – care se joaca cu ideea nationala (n a t i o n a l i s m u l fiind, pentru unii, un fel de guma de mestecat pe care o poti afisa miscand falcile, o poti ascunde sub limba sau sub scaun, o poti reforma la nesfarsit) dupa cum bate vantul nu e respectat nici macar de prietenii politici de moment, care ii exploateaza, evident, betesugurile morale.” …Perfect adevarat, dar, intrebam noi: in decursul anilor postrevolutionari, cum sa se fi opus partidele romanesti unor tendinte anarhice si periculoase privind pretentiile absurde ale UDMR, ale lui Tõkes, ale maghiarimii, daca (cata vreme) mare parte din aceste tendinte au fost chiar liantul majoritatilor de guvernamant constituite (doar pentru a conduce) de-a lungul anilor? Poate, cu o exceptie: atunci cand partidele respective se aflau in opozitie si cand tunau si fulgerau impotriva oricaror masuri firesti privind, bunaoara, statutul minoritatilor si alte solicitari absurde. Insa, ajunse la putere (in coalitie sau separat, dar "la brat” cu UDMR), au favorizat iresponsabil toate excesele si toate gruparile doritoare de exces. Iar cine se opunea acestei realitati triste risca imediat eticheta de "nationalist”. Asta-i trista realitate. De aceea s-a ajuns, in anul de gratie 2013 sa vorbim de "razboiul steagurilor secuiesti”. Pentru ca interesul national – propovaduit de unele partide – nu a mai fost tricolor, ci portocaliu, verde ori de alta culoare! In raport de conjuncturi, de asigurarea unei majoritati in Parlament! Urmarea? Redevenim "tolerati” la noi acasa? Apostolul neamului, Nicolae Iorga, spunea odata (e cam mult de atunci!) "Sa nu uitam!”, iar Avram Iancu - "Craisorul muntilor” – rostea, tot candva, memorabilele cuvinte: "Sau punem pumnul in pieptul furtunii, sau pierim!”. Asadar, cum am uita ca am