Unii copii sunt înzestraţi cu capacitatea de a-şi organiza timpul, priorităţile, sunt ordonaţi din fire, responsabili şi acordă atenţie sporită activităţii şcolare. Poate fi o caracteristică a temperamentului lor, o înzestrare naturală, o consecinţă a educaţiei din familie etc.

Alţii au nevoie de ajutor în organizarea timpului de studiu. Cauzele nu sunt neapărat lipsa de interes sau de responsabilitate. Ele pot să ţină şi de volumul foarte mare de lucru din anumite perioade, în care copilul simte uneori că nu mai face faţă, că nu-i ajunge timpul, că nu mai poate să se organizeze.

Din acest motiv el poate risipi mult timp pentru lucruri minore, chiar fără importanţă, apoi devine frustrat, speriat şi chiar depresiv sau indiferent.

Lipsa intervenţiei unui adult în astfel de situaţii poate degenera în perpetuarea stării, în acceptarea acesteia, în dezvoltarea lipsei de interes. Copilul copleşit poate să tragă concluzia greşită că „orice ar face nu obţine rezultate”, „că este inutil efortul său”, „că oricum nu poate termina”, ceea ce poate conduce la subapreciere sau la acceptarea mediocrităţii.

Ajutorul ar putea consta pentru început în stabilirea câtorva lucruri generale. Mai ales pentru acei copii care au o tendinţă naturală de a fi dezordonaţi, este important să se urmărească formarea unui program încă de la început (sau când începe să se manifeste dezordinea în lucruri şi timp de studiu).

Locul şi timpul efectuării temelor ar trebui să fie bine specificat în programul zilnic şi să rămână aceleaşi. Dacă copilul are camera lui, un birou, locul de studiu este clar, dacă nu, trebuie stabilit, în aşa fel încât să nu fie deranjat sau distras de alte persoane sau alte activităţi.

Este bine să deprindă obiceiul de a ţine în acelaşi loc rechizitele şi toate materialele necesare pentru şcoală. Ordinea între acestea ar putea fi refăcută