Mulţime de bărbaţi şi de femei insistă, se simt trişti, plâng, se înfurie şi sunt continuu neliniştiţi, unii chiar se sinucid la gândul că celălalt, partenerul de viaţă, prietenul sau prietena îi părăsesc, îi înşeală, se poartă urât şi nu le dăruiesc nimic. Ei încearcă în toate felurile să-l ţină pe celălalt lângă ei, uneori se folosesc de copii, de bani, de tot soiul de forme de constrângere, fără să ştie că aşa se închid pentru fericire şi renunţă la bucuria vieţii! Vin apoi zile şi nopţi mizere, lângă un om care se gândeşte că fericirea lui e-n alt loc; două nefericiri, aşezate viguros una lângă alta, adorm şi se trezesc în aceeaşi stare de neputiinţă şi de dezastru lăuntric, căci nici unul dintre cei doi nu-i fericit. Forţa nu poate crea nici măcar un strop de bucurie. Cel ce stă ”forţat” în relaţia cu altul nu are de unde să dăruiască, căci darul se naşte din inima care doreşte să dăruiască.

Ar trebui să învăţăm temeinic lecţia libertăţii celuilalt pentru ca noi să ne comportăm ca nişte oameni liberi şi să ne simţim liberi cu adevărat. Lipsa de libertate pe care o resimţim în viaţa aceasta este doar o consecinţă a neânţelegerii libertăţii celorlalţi. Ar fi bine, ar fi vital pentru noi să ne dorim alături numai oameni care ne iubesc: bărbaţi, femei, rude şi prieteni, toti să fie cu noi şi lângă noi numai pentru că doresc asta, numai pentru că se simt energici, pozitivi, prietenoşi, pentru că le aduce bucurie prezenţa noastră. În relaţiile apropiate nu trebuie să încapă schimburile, interesele şi meschinăria, n-ar trebui să ne vizităm din obligaţie sau din complezenţă. Întâlnirile noastre ne hrănesc sufletul şi ne înalţă numai graţie unui schimb de energie benefică, ce se naşte din bucuria de a fi împreună, dincolo de orice constrângere. Să-ţi fie drag să găteşti pentru cel de lângă tine, să te bucuri pentru o nouă întlnire cu prietenii, să simţi că eşt