Anunţul făcut de suveranul pontif, conform căruia va demisiona la sfârşitul lunii din pricina vârstei înaintate şi a stării precare de sănătate, acestea împiedicându-l să-şi exercite funcţia în condiţii optime, i-a luat prin surprindere pe reprezentanţii clerului catolic.
„După ce mi-am examinat în mod repetat conştiinţa în faţa lui Dumnezeu, am ajuns la certitudinea că puterile mele, din cauza vârstei avansate, nu mai sunt potrivite pentru a exercita în mod adecvat funcţia pontificală. Din acest motiv, şi foarte conştient de acest gest, cu toată libertatea declar că renunţ la conducerea Bisericii Romei, succesorul Sfântului Petru”, le-a spus Papa cardinalilor.
“Decizia Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea de a renunţa la Scaunul Petrin este o surpriză pentru noi toţi. Este o dovadă de curaj şi responsabilitate de care Sfântul Părinte, conştient de limitele sale fizice, a dat dovadă”, a declarat PS Virgil Bercea, ecpiscopul greco-catolic de Oradea
Codul Canoanelor Bisericii Catolice specifică: „Dacă s-ar întâpla ca Suveranul Potif să demisioneze, este nevoie de validarea faptului că el demisionează de bunăvoie, dar aceasta nu trebuie acceptată de nimeni” - Canonul 332, alin. 2. Cu toate acestea, atunci când un papă este ales drept succesorului Sfântului Petru, Biserica se aşteaptă ca acesta să-şi păstreze mandatul până la moarte.
În istoria Bisericii Catolice s-au înregistrat mai multe astfel de demisii. Primul papă care a demisionat a fost Papa Pontian, care a fost ales ca succesor al Sfântului Petru la 21 iulie 230. Ultimul Papă care a demisionat a fost Grigore al XII-lea, în anul 1415.
