Un nou scandal, caraghios în substanța lui vâscoasă, cutremură Europa. Rezumând, carnea de cal vândută de români pe post de carne de vacă e de fapt carne de măgar! Vă-le-leu! Anglia fierbe, Franța a cerut explicații diplomatice României, gazetarii luxemburghezi, atinși și ei de flagel, descoperă că vaca nu-i cal, ci măgar.
Domnilor confrați gazetari occidentali, depun următoarea mărturie în calitate de băștinaș în această țară. România vinde puțină carne de vacă din motivul că nu prea mai avem vaci. Vinde și mai puțină carne de cal, cu toate că sunt cereri mai ales din Italia, fiindcă nu prea mai avem cai. Ni i-au luat sovieticii, prin anii 50, pe post de datorie de război. Îi făceau probabil salam. În România caii ajunseseră, în urma transformării agriculturii țărănești în agricultură colhosnică, o rușine. Erau, la mine în sat, la Sângeru, lăsați să moară iarna, pe Cricov, de ger și foame sau erau sfârtecați de lupi. Urma victoria tractorului. Chiar și caii de bronz din intersecții au fost topiți, cu voievozi cu tot.
Două abatoare din țara mea, specializate, vând azi carcasă de cal. De obicei unor firme din Cismă sau din Cipru. Carnea de cal, doar un handicapat nu-și dă seama, are o cu totul altă culoare decât carnea de vacă, alt miros, mușchiul are o cu totul altă grafică și o distingi de la o poștă. Italienii care nu-s idioți când cumpără sau vând ceva, o iau nu doar fiindcă e mai ieftină decât carcasa de bovină, ci și pentru că provine dintr-o zonă ecologică și fac bani frumoși din acest comerț care nu aduce mare brânză firmelor românești și cu atât mai puțin crescătorilor mioritici. Ambalarea în pungi cu fason și etichete, trecerea din țară în țară cu creșteri de preț și de profituri n-are atingere cu românul. El își dă caii pe nimic. Că ei devin, după ce trec prin cinci tranzacții, salam de antilopă e altă poveste.
Ați scris, do
