Pe bună dreptate, domnul Preşedinte Băsescu îşi doreşte ca România să nu fie considerată o ţară imprevizibilă şi neguvernabilă.
Numai că, într-o asemenea ţară nu ar putea exista bătălia care se poartă acum la noi pe cine şi cât a obţinut din banii europeni. Demonstraţie că imprevizibilitatea la nivelul reacţiei politice este la maximum şi că ştiinţa guvernării seamănă, în cel mai bun caz, cu o oră de balet cu cârje şi proteze într-un azil de handicapaţi. Energia noastră politică se concentrează, uluitor pentru analiştii de la Bruxelles, doar pe o temă care, în lumina realităţii crude, chiar nu are importanţă deoarece, oricare ar fi fost ştacheta pe care ne-o indica bugetul european, marea întrebare a fost, este şi va rămâne în continuare cea legată de capacitatea reală de absobţie a fondurilor europene.
Nu pe cifre teoretice ar trebui să se bată politicienii noştri, ci pe lămurirea cauzelor profunde pentru care, in acest moment, înregistrăm recordul negativ absolut, adică 11% absorbţie...ridicol şi grav în perspectiva pierderilor enorme viitoare dar şi a folosirii probabile a ceea ce ni s-a dat acum. N-am putut să ajungem decât la acest mizerabil nivel de 11% în ciuda mesajelor pe care succesivele guverne Boc (împreună cu Preşedintele Băsescu) le-au dat ani la rând către Bruxelles, atunci când anunţau, dacă vă mai amintiţi, că prioritatea absolută a guvernării urma să o constituie tocmai absorbţia fondurilor europene. Dar au venit auditurile Comsiei Europene şi au constat fraude importante sau nereguli într-atât de semnificative încât au fost întrerupte programe de finanţare, a fost sesizat OLAF-ul, am fost siliţi, din nou, să dăm explicaţii şi să dăm cu subsemnatul.
Se poate să nu vrem să recunoaştem că ceea ce se întâmplă acum este o consecinţă directă a inconştienţei cu care s-au organizat licitaţii dovedite mai apoi ca încălcând legislaţia comuni
