SOARTÃ Raluca are 14 ani si locuieste în satul Frasinu din comuna Poienesti. În fiecare dimineatã merge pe jos 4 kilometri pentru a ajunge la cursuri si, desi nu îi este usor, nu renuntã pentru cã are un vis, sã urmeze Facultatea de Medicinã. Viata Ralucãi nu a fost tocmai usoarã. Abandonatã la vârsta de 3 ani de cea care ar fi trebuit sã îi fie mereu aproape, de mama ei, a fost crescutã de o mãtusã si de bunici care nu au o situatie materialã foarte bunã. Problema cu care se confruntã în momentul de fatã adolescenta poate pãrea banalã pentru unii, însã viata ei ar fi mai usoarã dacã ar beneficia de o pereche de ochelari, bunicii neavând posibilitatea sã îi cumpere. “Îmi este foarte greu însã la scoalã pentru cã de câtiva ani am probleme cu vederea si nu reusesc sã citesc ce scriu domnii profesori la tablã. Din pãcate, în momentul de fatã bunicii mei nu îsi permit nici sã mã trimitã la un consult oftalmologic, sã-mi cumpere o pereche de ochelari nici nu poate fi vorba. Situatia noastrã s-a înrãutãtit dupã ce bunicul a fost diagnosticat cu TBC, fiind internat de câteva luni.”, ne-a declarat Raluca.

Ion si Viorica Brojban, bunicii materni, desi sunt bãtrâni si bolnavi, fac tot ce le stã în putintã sã le ofere Ralucãi si surorii ei mai mari, Ana-Maria, tot ce este mai bun. Constienti de greseala pe care a fãcut-o fiica lor, oamenii nu au putut sã rãmânã indiferenti la suferinta nepoatelor si, fãrã a sta pe gânduri, le-au luat în grijã. “Cei mai dragi oameni din viata mea sunt bunicii. Ne-au îngrijit pe mine si pe sora mea din copilãrie, atunci când mama noastrã a ajuns la concluzia cã suntem o piedicã în calea fericirii ei si, fãrã sã se gândeascã la consecinte, a decis sã renunte la noi. Chiar vreau sã le multumesc pentru cã nu ne-au abandonat si ei, cã ne-au crescut si au încercat sã ne ofere o viatã normalã, desi au fost încercati de multe necazuri. Cel mai