Marul lupului, denumit stiintific Aristolochiae herba, cunoscut, in functie de zona geografica, si sub numele populare de cucurbetea, cucurbetica, dalac, buruiana de remf, fasolea-cioarei, lepadatoare, lingura-frumoaselor, lingura-popii, omag, pasulica, fasolica, creste ca buruiana in vii si livezi, pe campurile cultivate si pe marginea drumurilor in aproape toata tara.
In scopuri farmaceutice se foloseste numai partea aeriana a plantei, recoltata in timpul infloririi. Planta contine acid aristolochic, ulei volatil si flavonoide. Marul lupului se foloseste numai extern, cu eficienta foarte buna in tratarea multor afectiuni. Nu se utilizeaza intern deoarece poate deveni toxica. Preparatele din planta au o puternica actiune antibiotica.
Marul lupului se poate folosi extern pentru diferite afectiuni sub forma de tinctura, crema, cataplasme sau bai de sezut.
Tinctura se prepara umpland un borcan cu frunze bine pisate sau macinate, peste care se toarna alcool de 70 de grade. Cele doua ingrediente se amesteca bine, in asa fel incat sa fie patrunsa cu alcool toata planta, borcanul se infileteaza si se lasa la macerat doua saptamani.
Tinctura astfel preparata poate fi folosita timp de doi ani de cand a fost culeasa planta, sub forma de comprese pe locurile afectate. Astfel, se vindeca rani grave, purulente, care au rezistat altor tratamente.
Crema se prepara din sase linguri de tinctura, lasate la evaporat pe o farfurioara pana ce raman cam doua linguri de pasta groasa si usor lipicioasa. Se amesteca bine, pana la omogenizare completa, cu un sfert de pachet de unt. Se pastreaza la frigider.
Unguentul din tinctura de marul-lupului se foloseste cu rezultate de exceptie impotriva abceselor, furunculelor si eczemelor infectioase. De asemenea, cu acest unguent se fac aplicatii locale de doua-trei ori pe zi in c
