O boală genetică rară care îi face pe oameni incapabili să mai simtă frica le-a oferit cercetătorilor indicii cu privire la regiunile din creier care se ocupă de emoţii.

Până recent, S.M., o femeie în vârstă de 44 de ani şi mamă a trei copii, era complet neînfricată. Potrivit unui articol apărut în versiunea online a revistei „Time“, femeia nu avea nicio reţinere în a se apropia de şerpi sau de tarantule, iar când un infractor i-a pus cuţitul la gât a fost atât de relaxată, încât acela a lăsat-o să scape cu viaţă, descumpănit. S.M. face parte dintr-o categorie rară, cea a oamenilor care suferă de Sindromul Urbach-Wiethe.

Cu toate acestea, când a făcut parte dintr-un studiu care cerceta rolul amigdalei cerebrale în perceperea fricii, S.M. a simţit panică, lucru care nu i se mai întâmplase din tinereţe. Experienţa ei – la fel ca şi cea a altor doi pacienţi care sufereau de aceeaşi boală – a arătat pentru prima dată că amigdala ar putea fi mai puţin importantă în ce priveşte declanşarea emoţiilor.

Rezultatele studiului coordonat de John Wemmie de la Universitatea din Iowa şi publicat în revista „Nature Neuroscience“ ar putea oferi detalii referitoare la modul în care oamenii reacţionează în faţa diferitelor temeri.

S.M. a mai participat anterior la un studiu care includea experienţe terifiante provocate de şerpi, păianjeni sau filme de groază. Nimic din toate astea nu a fost de ajuns să o sperie, iar filmele chiar i-au plăcut. În schimb, în cadrul noii cercetări, oamenii de ştiinţă au descoperit ce îi declanşează frica.

S.M., alături de ceilalţi doi pacienţi, a inhalat dioxid de carbon. La concentraţia folosită în studiu, dioxidul de carbon produce „foamea de aer“ - persoana respectivă simte că nu mai are suficient oxigen şi încearcă să respire. Acest sentiment de sufocare este înspăimântător. Se ştie de mai multă vreme că dioxidul d