Guvernul a majorat de la 20% la 50% nivelul până la care pot fi deduse cheltuielile pentru activităţile de cercetare-dezvoltare. În practică, companiile au dificultăţi în a beneficia de această facilitate, din cauza prevederilor vagi şi a unor restricţii.
La data de 24 ianuarie 2013, Guvernul a aprobat și publicat Ordonanța de Urgență nr. 8/2013 („OUG nr. 8/2013”). Ordonanța a intrat în vigoare începând cu 1 februarie 2013 și a adus o serie de modificări și completări la Codul fiscal, acoperind mai multe arii de interes.
Printre modificările aduse Codului fiscal, există o reglementare care atrage în mod particular atenția. Este vorba despre creșterea deducerii suplimentare acordate pentru cheltuielile aferente activităților de cercetare-dezvoltare. Astfel, începând cu 2013, deducerea suplimentară menită să încurajeze aceste activități la nivel local este de 50%.
Stimulentele fiscale pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare au fost introduse prin OUG nr. 200/2008 începând cu anul 2009. Potrivit acestor prevederi, profitul impozabil putea fi diminuat prin deducerea suplimentară cu 20% a cheltuielilor efectuate pentru activităţile de cercetare-dezvoltare. Prin introducerea noilor reglementări, această deducere suplimentară crește, ajungând la 50%.
Printre cheltuielile eligibile luate în calcul la acordarea deducerii suplimentare se numără cheltuielile cu salariile personalului care desfăşoară în mod direct activitatea de cercetare–dezvoltare, cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale noi utilizate în activitatea de cercetare-dezvoltare sau diverse alte cheltuieli de exploatare (de exemplu, cheltuieli cu materiale consumabile, cu materii prime etc.) folosite în activitatea de cercetare–dezvoltare. Creșterea procentajului de deducere suplimentară pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare este cu siguranță
