Obiceiul de a citi etichetele este străin multora dintre noi. Consecinţa este că, de multe ori, nu ştim ce mâncăm şi avem parte de surprize neplăcute. După cum am văzut în scandalul cărnii de cal, nu întotdeauna ce e scris pe ambalaj este şi în cutie. Cele mai mari suspiciuni sunt legate de carnea tocată.

Carnea tocată e distribuită pe piaţă în mai multe variante: ambalată, vărsată, proaspătă sau congelată. Cei mai mulţi dintre noi o aleg după cum arată şi după ce scrie pe etichetă. Specialiştii spun, însă, că asta NU e o garanţie că am cumpărat ceea ce trebuie. Asta pentru că sunt cazuri în care productorii înlocuiesc carnea de calitate superioară cu cea de calitate inferioară, vând carnea altui animal decât cel menţionat pe ambalaj sau o comercializează deja alterată.

Deja nu mai e un secret că pentru a face carnea tocată din pachete mai atractivă, producătorii folosesc o mulţime de aditivi alimentari. De la colagen până la amidon. Aditivi care fac să nu ne mai dăm seama EXACT ce carne am cumpărat: schimbă culoarea şi mirosul.

Măcelarul ştie cel mai bine cum să deosebeşti carnea proaspătă şi fără aditivi de cea veche. "Carnea proaspătă trebuie să aibă o culoare roz, să nu fie lipicioasă la atingere, să miroasă a proaspăt. Cea veche are un miros înţepător, îşi schimbă culoarea şi e uşor lipicioasă atunci când o tranşezi."

La fel de uşor se poate face diferenţa şi între felurile de carne. De exemplu, mânzatul are cea mai fină consistenţă dintre toate produsele care există în magazine.

Faţă de carnea de mâzat, cea de porc nu are miros şi are mai multe fire albe de grăsime. Şi cea de vită matură se diferenţiază evident.

Carnea de cal este şi ea diferită de celelalte tipuri. Are o consistenţă mai fermă, adică este greu de mestecat. Are un miros puternic, foarte diferit de cel a cărnii de vită, iar gră