Perioada interbelică a adus în România o serie de schimbări în ceea ce priveşte concepţiile doamnelor. Se ştie că în acea perioadă femeile aveau cu geu acces la învăţătură, mai ales cele din mediul rural. În acest sens, gazetele feministe iau atitudine publicând articole de genul Femeia dela ţară, Cooperativele săteşti femenine sau Şcoala ţărănească pentru femei. Pe de altã parte, congresele feministe vor adopta moţiuni “pentru îndrumarea femeilor sătence, să se dea o mai mare desvoltare cursurilor complimentare şi să fie organizate pe baze practice”. Într-o conferinţă publicată în Gazeta Transilvaniei, Maria Băiulescu, preşedinta Uniunii Femeilor Române, explica rolul surorilor de ocrotire, care trebuiau să colinde satele româneşti şi “să se apropie de ţăranca română, să-i dea sfaturi luminoase, s-o scoată din ignoranţa în care trăieşte, să-i înlăture superstiţiile stricăcioase, să-i completeze cunoştinţele,să-i dea ajutorul necesar”.

Despre femeile funcţionare, ziarul braşovean Ardealul (fost Nihil Sine Deo) afirma “printre cele care funţionează azi în instituţiunile de stat, se găsesc prea puţine din cele cari îşi îndeplinesc cu adevărat atribuţiunile slujbei lor, pe când numrul cel mare îl formează – ele – protejatele şi simpatiile diferiţilor «atot puternici ai zilei» şi cari bazate pe puterea protectorilor lor, numai slujb nu fac”. Pe aceeaşi temã, în săptămânalul Nihil Sine Deo, apare, la Cronica veselă, Femeia Modernã, mult prea grijulie pentru aspectul său exterior, aşa încât nu mai poate fi gospodină şi Mamă. Gazeta braşoveană mai publică şi opinia unei doamne în ceea ce priveşte rolul femeilor în societatea românească interbelică. “Unora dintre noi cucoanele ne-a mai venit un gust,de a cere drepturi. Foarte frumos! Dar înainte de a cere aceasta, să ne gândim puţin câtă bogăţie şi ce viaţă fericită era în trecut când: femeia săruta mâna bărb