- Social - nr. 29 / 12 Februarie, 2013 Articolul publicat in "Cuvantul liber” din 22 ianuarie 2013 (scris de domnul Lazar Ladariu), adresat politicienilor, indemnati sa lupte pentru inaltarea si apararea neamului romanesc, nu poate fi trecut cu vederea din partea unui roman, refugiat, in anii 1940-1944 din Tinutul Secuiesc, roman care nu poate fi redus la tacere. Tatal, fiind salariat CFR, a fost inlaturat din functie si obligat sa se refugieze cu intreaga familie (ca si alti romani) din ordinul autoritatilor maghiare din acea vreme, lasand toata averea acumulata, timp de 20 de ani, spre a fi acaparata de ocupantii vremelnici. Refugiul a fost unul "pasnic” cu "mici insulte”, asa cum, de altfel, autoritatile maghiare au procedat si cu alti romani umiliti din Ardealul ocupat. Dar aceste fapte tin de istorie, asa cum le trateaza, in mod superficial, unii politicieni din zilele noastre. O idee, propagata destul de puternic in societatea romaneasca de azi, este ca, deloc mandri de originea lor (care este contestata de vecinii din apus), unii dintre romani afirma ca toate aceste manifestari ale mandriei nationale tin de domeniul trecutului, ca Romania ar fi o "tara bolnava”, fara personalitati marcante, ea fiind mereu codasa Europei. Trebuie sa alegem in fruntea neamului un om cu suflet bun, iubitor de oameni si de tara in care traieste, care sa nu uite niciodata de unde a purces. Ardelenii doresc ca idealurile inaintasilor sa fie infaptuite nu prin supusenia romanilor bastinasi fata de alte natii vrajmase! De ce nu putem schimba mentalitatea romanilor? Sa nu ne mai plecam capul in fata strainilor si sa ne debarasam de vechiul dicton: "Capul plecat sabia nu-l taie”. Numai ca, nu de putine ori, in zbuciumata istorie, tocmai capul plecat sabia l-a taiat! Daca vrem regionalizarea (impusa de UE), noi, ardelenii, suntem de acord, dar dorim o Transilvanie administrata de lideri