Doi bărbaţi de stat îşi dispută în acest moment supremaţia în spaţiul public, folosind o temă care pentru românii subţiri la minte se poate traduce astfel: cine este mai „descurcăreţ” decât celălalt şi poate să-i păcălească pe bogaţii Europei să ne dea- degeaba, evident- mai mulţi bani în următorii şapte ani. Tema este falsă, cum la fel de falsă este şi ideea că vreunul dintre cei doi politicieni ar putea păcăli pe cineva la Bruxelles să dea României o felie mai mare din bugetul UE.
Cifrele seci arată că între 2014 şi 2020, România va avea la dispoziţie din bugetul Uniunii Europene 39,8 miliarde de euro. Matematica ne spune că această sumă este mai mare cu peste 6 miliarde de euro faţă de cât a avut România alocat între 2007 şi 2013, dar şi cu 9 miliarde de euro mai mică decât s-a vorbit la precedenta întâlnire a Consiliului European, din toamnă, soldată cu un eşec şi amânată pentru februarie. Plecând de la aceste date simple, Traian Băsescu poate foarte bine să spună acum că a obţinut o victorie la Bruxelles (avem totuşi o creştere de 18% a fondurilor alocate), iar Victor Ponta poate să-l ia peste picior pe preşedinte arătând că, dimpotrivă, a fost un prost negociator pentru că s-a întors acasă cu o sumă mai mică decât ţinta fixată în noiembrie.
În esenţă, însă, dezbaterea dintre cei doi nu are nici un sens. Asta pentru că problema reală a României în acest moment nu este ca suma trecută în dreptul ei de birocraţii de la Uniunea Europeană să fie cât mai mare, ci ca birocraţii noştri, de la Bucureşti, să reuşească să aducă efectiv aceşti bani în ţara noastră. Cu alte cuvinte, la ce ne-a folosit faptul că, în ultimii şapte ani, am avut alocate, spre exemplu, fonduri de coeziune de aproape 20 de miliarde de euro când absorbţia efectivă a fost doar de 2,2 miliarde de euro? De altfel, acest fapt a fost punctat inclusiv de preşedinte: "Ne-a fost greu să-i
