Papa demisionează! Ăsta, zic şi eu, noroc de jurnalist! Să te nimereşti sub pom, la fel ca Newton, tocmai cînd i s-a făcut mărului să testeze legea gravitaţiei. Doar că subiectul de azi cade din pom doar o dată la 600 de ani!!! Întrebarea este: ce Lege Universală stă în spatele acestei căderi?! Căci, despre o cădere este vorba şi nu despre o simplă retragere!
Pe ce mă bazez?
În primul rînd, pe tradiţie; lunga tradiţie de gestiune a problemei inevitabilei îmbătrîniri a deţinătorilor Înaltului Pontificat, a accentuării slăbiciunilor trupeşti, odată cu vîrsta. Dacă aceste probleme ar fi fost motive serioase de a părăsi funcţia înainte de "Ultima Chemare", atunci nu unul, ci zeci de papi ar fi trebuit să demisioneze a doua zi după ce au fost aleşi, ori cel mult trei-patru ani mai tîrziu. Doar nu o să susţină cineva, serios, că actualul Papă şi-a consultat conştiinţa, iar alţii, confruntaţi cu aceleaşi probleme, ori chiar mai rău, au uitat să facă gestul acesta, ori n-aveau conştiinţa propriilor slăciuni! Nici vorbă de aşa ceva! Lunga tradiţie a bătrîneţii papale a permis Vaticanului să dezvolte "strategii" atît de rafinate, pentru a face faţă situaţiilor, încît ritualul se apropie, astăzi, de perfecţiune. Oamenii văd doar ceea ce trebuie să vadă şi numai restul (foarte puţin, adică!) este lăsat în grija lui Dumnezeu! Cine ar fi tentat să creadă, fie şi numai pentru o secundă, în motivaţia oferită de Înaltul Pontif nu are decît să privească istoria în imagini a predecesorului său. În ultimii doi ani de viaţă, Papa Ioan Paul al II-lea a stat, literalmente, agăţat de propria cîrjă, ca să reziste! Şi a rezistat, pînă la capăt, ca un martir al suferinţelor bătrîneţii, pînă la ultima suflare, cu un zîmbet pe buze! Unul despre care, cel puţin în ultimele sale apariţii publice, nimeni nu mai putea să spună dacă se adresează celor prezenţi, ori mai degrabă Celui d