Bugetul de stat pe anul 2013, întocmit de echipa lui Victor Ponta, este unul copy-paste după bugetul din 2012 gândit de oamenii fostului premier Emil Boc. Nu spun eu acest lucru, ci un PRM-ist şi PSD-ist cu vechime: parlamentarul ieşean Anghel Stanciu. Profesor universitar pe deasupra. Adică ar avea acoperire în ce spune.
Deşi premierul în funcţie vorbeşte de un buget de dezvoltare, eu îl contrazic. Avem parte de un nou buget de criză. Criza, prelungită, a statului asistenţial. Dovada: peste 90 la sută din veniturile, prezumtive, se vor duce pe cheltuieli curente.
România şi în perioade de aşa-zis boom economic (2003-2004, 2007-2008), cu creşteri economice de peste 7-8 la sută, tot bugete de criză a avut. Pe vremea aceea scriam că economia României prinde viteză, dar motorul ei scoate un fum gros, negru. Adică avea parte de creşteri nesănătoase.
Creşteri din tranzacţii cu active imobiliare supraevaluate, din consum pe credit cu buletinul. Parţial sănătos era doar exportul. Nu şi structura lui. Ce vreau să spun prin rândurile de mai sus?
Un lucru care se vede cu ochiul liber: că avem o economie şubredă şi neperformantă. Că mai toate companiile de stat parcă se iau la întrecere pentru a produce arierate. În faţa crizei financiare trans-atlantice manifestată încă din 2007, urmată de cea economică, statul asistenţial român, aspirator de bani pentru tot felul de ajutoare sociale, altele decât cele strict necesare persoanelor defavorizate, nu a mai avut nici o şansă. A clacat. Aşa se explică şi tăierea anvelopei salariale bugetare cu 25 la sută aplicată de la 1 iunie 2010. Că mai erau, poate, şi alte soluţii, asta-i o altă poveste. Una care priveşte clasa noastră politică.
Da, pe „trupul” ţării mele eu văd mai multe răni deschise. Una este Clasa Politică plină de ură viscerală pentru adversar. O altă rană este Justiţia care tergiversează şi c
