Orice oraş mai măricel are o colecţie de "legende urbane", poveşti despre oameni, locuri şi întâmplări din zonă, pe care însă nimeni nu le-a văzut în persoană. Timişoara nu duce lipsă de astfel de "mituri".

Expresia "legendă urbană" a apărut în Statele Unite, la finalul anilor '70, fiind definită ca "o întâmplare care nu a avut loc niciodată, dar este povestită ca şi cum ar fi adevărată". Aceste mituri ale oraşelor sunt o versiune modernă a legendelor din folclor. În Timişoara, legendele urbane au înflorit în perioada comunistă, dar există şi unele mult mai vechi.

Una dintre cele mai cunoscute legende urbane ale oraşului este legată de Nicolae Ceauşescu. Se spune că dictatorul ar fi fost deranjat, atunci când venea la Timişoara şi ţinea discursuri de la balconul Operei, de priveliştea Catedralei Mitropolitane aflată de partea cealaltă a pieţei. Cum regimul descuraja practicile religioase, iar construcţia de locuinţe noi era în toi, Ceauşescu s-a gândit că disconfortul său ar putea fi evitat dacă ar fi construit un bloc între Operă şi Catedrală. Nu există dovezi că această intenţie ar fi fost reală, însă perioada comunistă nu duce lipsă de exemple de decizii aberante.

O altă poveste neconfirmată din timpul comunismului relatează că un nebun a tăiat capul unui om, cu toporul, şi l-a băgat într-o geantă cu care mergea prin oraş. "Gura târgului" spunea că ucigaşul a fost prins după ce a luat un taxi, iar şoferul a observat urme de sânge pe geantă. Taximetristul nu a îndrăznit să spună nimic, însă a mers cu viteză prin oraş, intenţionat, fiind oprit de miliţie.

O legendă urbană mult ai greu de crezut este cea care spune că între Marea Adriatică şi Banat există un imens canal subteran, atât de mare încât este navigabil (cu mini-submarine), iar unele ochiuri de apă din jurul Timişoarei sunt legate de acel canal. Descoperir