Cesiunea de creanţă reprezintă una dintre modalităţile principale de plată în sistemul farma, sistem îngreunat excesiv atât de lipsa cronică a finanţării, cât şi de ineficiența măsurilor luate de Ministerul Sănătăţii.
În prezent, cesiunea de creanţă în domeniul farma este reglementată de OUG nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria statului, cu modificările şi completările aduse prin OUG nr. 121/2010 aprobată cu modificări prin Legea nr. 125/2011.
În art. 61 alin. (1) din acest act normativ, se prevede: „Operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, ..., către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite în continuare cesionari...“ Prevederile amintite sunt corecte şi bine-venite pentru a reglementa transferul creanţelor pe care agenţii economici le deţin faţă de instituţiile publice. Scopul constă în reducerea pierderilor statului român prin încercarea de diminuare a patrimoniului societăţilor înainte de plată a obligaţiilor la buget.
Aceleaşi prevederi se aplică în particular sistemului asigurărilor publice de sănătate, care, de această dată, nu mai serveşte scopului mai sus menţionat, ci deserveşte ineficienţa sistemului, respectiv „împrumutul“ pe care bugetul de stat îl ia constant cu 0% dobândă legală şi 0% penalităţi de întârziere de la agentul economic, tratat că fiind un răufăcător.
Cum funcţionează
Cesiunea de creanţă în sistemul farma este metoda actuală prin care medicamentele subvenţionate (RX-uri) pot fi puse pe piaţă de către farmacii prin cesionarea creanţelor pe care farmaciştii le au împotriva Casei de Asigurări de Sănătate către distribuitorii de medicamente, pentru plata preţului acestora.
Concret, se remarc
