Pentru unii dintre liberali, organizarea Congresului din februarie nu este doar o chestiune de organizare sau de strategie. Am putea spune, fără teama că am greşi, că pentru mulţi dintre liberali este vorba de o chestiune de viaţă şi de moarte. De altfel, Congresul ar putea face diferenţa dintre anihilarea spiritului liberal şi colacul de salvare aruncat unui partid pe cale să se înece.
Este cert faptul că liderul PNL, Crin Antonescu, vrea sa organizeze Congresul pentru a anihila orice voce ostilă din partid. Dacă pe unii mai “subţiri” într-ale influenţei politice a reuşit deja să-i anihileze, când vine vorba despre unii liberali “grei”, ca de exemplu Călin Popescu Tăriceanu sau Ludovic Orban, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Cei doi liberali, şi nu numai, sunt personalităţi ce deţin o puternică forţă electorală, astfel că o “decapitare” a acestora printr-un semn explicit la baza gâtului poate fi un lucru destul de riscant. Chiar şi pentru Crin Antonescu. Astfel că, pentru a rezolva problema cât mai uşor cu putinţă, liderul PNL apelează la o linşare, în public, a celor care încă mai opun o oarecare rezistenţă în partid. Iar şansele ca liderul PNL să reuşească sunt uriaşe, în condiţiile în care majoritatea reprezentanţilor filialelor din teritoriu, dar şi a colegilor din conducerea centrală a PNL, au devenit între timp proprii săi vasali. Pentru Crin Antonescu, Congresul va fi, în primul rând, unul de epurare a partidului, astfel încât totul se va transforma într-o execuţie în direct, moment care va marca uciderea liberalismului în PNL.
Pe de altă parte, cei din gruparea adversă, şi anume liberalii care urmează să urce pe eşafod, par să înţeleagă, în ultimă instanţă, că indiferenţa nu duce la nimic bun. Astfel că, din când în când, mai scapă printre dinţi unele cuvinte ceva mai acide la adresa şefului de partid. Iar după astfel de atitudini, cât