Ziaristul român ce trăieşte de două decenii în Italia spune că trupa lui Chivu e vulnerabilă în apărare şi n-are forţa să-i sufoce pe ardeleni. Care trebuie să fie atenţi la fazele fixe, şi la tridentul Milito-Cassano-Guarin.

O revoluţie (deocamdată) nereuşită. Din lotul care a cucerit 5 trofee in 2010 au rămas doar 6: Zanetti, Chivu, Samuel, Cambiasso, Stankovici şi Milito. Anii trec pentru toată lumea, o schimbare radicală era inevitabilă.

Acum Interul e un adevărat şantier, nu-i uşor să revoluţionezi şi să reconstruieşti o trupă cum a fost cea a lui Mourinho. Cu atît mai mult cu cît criza economică şi fixaţia lui Moratti pentru fair-play-ul financiar complică lucrurile.

În momentul de faţă echipa suferă o teribilă criză de identitate, s-au făcut multe erori, calitativ e departe de ceea ce a fost, tinerii şi în general nou-veniţii nu sînt la înălţime şi mai ales n-au personalitatea necesară pentru a îmbrăca tricoul Interului, "bătrînii" duc greul, dar nu mai au puterea şi strălucirea de acum cîteva sezoane.

E nevoie de bani şi timp pentru a-i înlocui pe Maicon, Eto’o, Sneijder, Motta. Rezultatul? Astăzi Inter nu are acea forţă sălbatică cu care îşi muşca şi îşi teroriza adversarii, e modestă, lentă, deseori previzibilă şi tristă, stadionul jumătate gol. O pradă uşoară? Da şi nu.

5 PUNCTE SLABE

1. Apărare vulnerabilă. Inter nu are o identitate clară de a sta pe teren, a pierdut certitudinile legate de modul de a juca: Stramaccioni a continuat să insiste, apărînd în faţa tuturor un 3-5-2 suficient de provincial (practic, se apără cu cinci jucători), chiar şi în momentul în care era evident că nu asigură superioritatea numerică la mijlocul terenului şi, mai ales, că apărarea rămînea descoperită. Acum s-a întors la apărarea cu 4, după ce a susţinut luni de zile că echipa se simte mai sigură cu 3 centrali.

Avantaj CFR: Şi clujenii